Află de ce atleții iubesc acest tip de tratament, iar experții îl dezaprobă tot mai mult.
De ce sunt bune…
Folosite mai ales de către alergătorii de maraton, băile de gheață au la bază ideea că terapia prin frig combate microtraumele fibrelor musculare, reducând durerile exerciţiilor intense sau repetate. Aceste băi contractă vasele de sânge, ajutând la eliminarea reziduurilor, reducerea umflăturilor şi diminuarea numărului rupturilor de ţesut. Apoi, pe măsură ce ţesutul se încălzeşte şi sângele circulă mai rapid, procesul de vindecare ajunge şi el pe repede-înainte. Iar unul dintre principalele avantaje este că, spre deosebire de terapiile cu acțiune locală, băile de gheață tratează o zona destul de întinsă.
… doar în doze mici
Cel mai recent studiu desfăşurat la Universitatea New Hampshire şi publicat în European Journal of Applied Physiology spulberă mitul: băile de gheaţă nu merită efortul! Realizat pe un eşantion de 20 de bărbaţi activi, puşi să alerge timp de 40 de minute în josul unui deal, 50% dintre ei şi-au petrecut, după antrenament, 20 de minute într-un bazin cu apă rece de doar cinci grade Celsius. Ceilalți s-au păstrat departe de temperaturile scăzute.
Studiul a urmărit evoluţia subiecţilor pe durata primelor 72 de ore de după antrenament, judecând în funcţie de durerea resimțită la coborârea scărilor, forţa cvadricepsului pe un aparat de rezistenţă şi circumferinţa coapsei. În plus, a fost măsurată concentraţia de CCL2 în sânge, un indicator al inflamaţiei. Deşi concentraţia acestui ultim indicator a fost uşor mai scăzută în cazul voluntarilor din primul grup, ceilalţi indici au suferit modificări nesemnificative.
Cercetătorii recomandă acest tip de băi doar în cazul eforturilor considerabile și la intervale cât mai mari de timp. Iar dacă faci sport doar de întreţinere, mai bine mergi pe varianta duşurilor alternante cu apă rece-caldă, care urmează acelaşi principiu al reducerii inflamaţiilor post-antrenament, însă cu mai puţin disconfort.
